Sunt stabilite următoarele cote ale contribuțiilor de asigurări sociale:

29% – autoritățile/instituțiile bugetare și autoritățile/ instituțiile publice la autogestiune, cu excepția instituțiilor de învățământ superior și a instituțiilor medico-sanitare.

24%:

• – angajatorii sectorului privat, instituțiilor de învățământ superior și ai instituțiilor medico-sanitare;
• – persoanele care exercită independent profesiunea de medic în una dintre formele de organizare a activității profesionale, prevăzute de Legea ocrotirii sănătății nr. 411/1995;
• – angajatorii din agricultură (persoane fizice și juridice) – 18% achită angajatorul și 6% sunt achitate de la bugetul de stat.

39% – autoritățile/instituțiile bugetare și autoritățile/instituțiile publice la autogestiune, cu excepția angajatorilor sectorului privat (pentru personalul din aviația civilă ale cărui condiții de muncă se încadrează în condiții speciale).

32% – angajatorii sectorului privat (pentru personalul din aviația civilă ale cărui condiții de muncă se încadrează în condiții speciale).

6% la remunerația zilnică – pentru persoanele fizice care exercită activități în calitate de zilieri în temeiul Legii nr.22/2018 privind exercitarea unei activități necalificate cu caracter ocazional desfășurate de zilieri, cu excepția persoanelor care se încadrează în categoriile de plătitori prevăzute la pct. 1.1–1.8.

Începând cu 1 ianuarie 2021, contribuțiile de asigurări sociale de stat sunt achitate integral de angajator.

Informația privind achitarea contribuțiilor de către angajator poate fi accesată prin intermediul paginii web a Casei Naționale de Asigurări Sociale https://acces.cnas.md/ac/login. Pentru a obține loghin-ul și parola, persoanele se pot adresa  cu buletinul de identitate la orice Casă teritorială de asigurări sociale sau la sediul central al Casei Naționale de Asigurări Sociale.

Asiguraţii din sistemul public au dreptul la:

• pensie;
• indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de afecţiuni generale sau de accidente în afara muncii, de boli profesionale şi de accidente de muncă, inclusiv indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav;
•  prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă;
•  indemnizaţie de maternitate;
•  indemnizaţie pentru creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani;
•  indemnizație unică pentru perioada de încredințare a copilului adoptabil;
•  indemnizație unică pentru copilul adoptat sau luat în plasament în serviciul de tutelă/curatelă;
•  indemnizație pentru creșterea copilului cu vârsta mai mare de 3 ani adoptat sau luat în plasament în serviciul de tutelă/curatelă;
•  indemnizație de şomaj;
•  ajutor de deces.

Pentru a beneficia de prestații de asigurări sociale, persoana urmează a avea statutul de asigurat în sistemul public de asigurări sociale de stat și să dispună de un  stagiu de cotizare total de 3 ani sau 9 luni din 24 de luni premergătoare producerii riscului asigurat.

Ca excepție, persoana asigurată poate beneficia de următoarele prestații indiferent de durata stagiului de cotizare:

1. indemnizație de maternitate (pentru femeile asigurate)
2. indemnizație de incapacitate temporară de muncă cauzată de o maladie oncologică, tuberculoză sau SIDA
3. ajutor de deces
4. indemnizație de incapacitate temporară de muncă cauzată de accidente de muncă sau boli profesionale
5. pensia de dizabilitate cauzată de un accident de muncă sau boală profesională
6. pensia de urmaș în cazul în care decesul întreținătorului a survenit în urma unui accident de muncă sau boală profesională

Indemnizația pentru incapacitatea temporară de muncă cauzată de boli obișnuite sau de accidente nelegate de muncă, plătită din mijloacele angajatorului, a liber-profesionistului ce practică activitate în sectorul justiției se stabilește indiferent de durata stagiului de cotizare.

1. Cel mult 180 de zile în cursul unui an calendaristic.
2. În caz de tuberculoză, SIDA şi maladie oncologică- cel mult un an pe parcursul ultimilor 2 ani.
3. Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă a femeii gravide se acordă pe durata concediului medical fără restricţii.
4. Șomerilor, în perioada de acordare a ajutorului de șomaj- pentru o perioadă de pînă la   30 de zile în cursul unui an calendaristic.

1. În caz de incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente nelegate de muncă:

• primele cinci zile calendaristice de incapacitate temporară de muncă se plătesc din mijloacele angajatorului, însă nu mai mult de 15 zile cumulative pe parcursul unui an calendaristic în cazul mai multor perioade de incapacitate temporară de muncă.
• începînd cu a şasea zi calendaristică de incapacitate temporară de muncă, iar în cazul  mai multor perioade de incapacitate temporară de muncă – începînd cu prima zi după expirarea celor 15 zile cumulative(plătite din mijloacele  angajatorului) se plăteşte din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat.

2. În caz de tuberculoză, SIDA, o maladie oncologică sau de apariţia riscului de întrerupere a sarcinii, precum şi plata indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă femeilor gravide care se află la evidenţă în instituţiile medico-sanitare, se efectuează integral de la bugetul asigurărilor sociale de stat, începînd cu prima zi calendaristică de incapacitate temporară de muncă.
3. În cazul şomerilor, indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se plăteşte din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat din prima zi;
4. În caz de accidente de muncă sau boli profesionale se plătește pentru 20 de zile calendaristice, calculate de la data pierderii temporare a capacității de muncă, de către angajatorul la care s-a produs accidentul de muncă sau s-a constatat îmbolnăvirea profesională, din mijloacele proprii, iar din a 21-a zi calendaristică ­– de către Casa Națională de Asigurări Sociale, din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat.

1. Cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă achitate din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat se stabileşte diferenţiat, în funcţie de durata stagiului de cotizare, după cum urmează:

• a) 60% din baza de calcul* – în cazul unui stagiu de cotizare de pînă la 5 ani;
• b) 70% din baza de calcul* – în cazul unui stagiu de cotizare cuprins între 5 şi 8 ani;
• c) 90% din baza de calcul* – în cazul unui stagiu de cotizare de peste 8 ani.

2. Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de tuberculoză, SIDA sau de o maladie oncologică este de 100% din baza de calcul*.
3. Cuantumul lunar al indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă plătite din mijloacele angajatorului se stabilește în proporție de 75% din salariul mediu al angajatului, determinat în modul stabilit de Guvern.

*Baza de calcul o constituie venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care, la data stabilirii indemnizației, au fost calculate şi plătite contribuţii.

4. Baza de calcul a indemnizaţiei de maternitate pentru femeile asigurate precum şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de tuberculoză, de SIDA, de maladie oncologică, în cazul persoanelor asigurate care nu confirmă un stagiu total de cotizare de cel puţin 3 ani sau de cel puţin 9 luni realizat în ultimele 24 de luni premergătoare datei producerii riscului asigurat o constituie 35% din salariul mediu lunar prognozat, stabilit de Guvern, pentru anul în care s-a produs riscul asigurat.

Indemnizaţia nu se stabileşte asiguratului în cazul în care:

• a) îşi cauzează premeditat daune sănătăţii;
• b) şi-a pierdut capacitatea de muncă în urma comiterii unei infracţiuni;
• c) a urmat tratament forţat, conform hotărîrii judecătoreşti, cu excepţia asiguraţilor cu dizabilităţi mintale;
• d) se află în detenţie sau în proces de expertizare medico-legală;
• e) prezintă acte false;
• f) neglijează serviciile medicale sau de reabilitare care îi stau la dispoziţie;
• g) certificatul medical a fost anulat în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale;
• h) se deplasează peste hotarele ţării în perioada aflării în concediu medical, cu excepţia deplasării pentru consultaţii, investigaţii sau pentru a urma tratamentul prescris și cu excepția femeilor aflate în concediu de maternitate.

În cazurile expuse la lit. f), g) şi h), plata indemnizaţiei încetează începînd cu ziua în care a fost constatată încălcarea şi pînă la expirarea concediului medical. Sumele plătite nejustificat din contul angajatorului sau/şi din contul bugetului asigurărilor sociale de stat se restituie de asigurat benevol angajatorului sau/și bugetului asigurărilor sociale de stat sau se restituie în baza hotărîrii instanţei judecătoreşti.

De asemenea,  pentru perioada concediului medical ce se suprapune cu perioada de desfăşurare a activităţii de muncă se plăteşte salariul şi nu indemnizaţia.

Indemnizaţia de maternitate se acordă integral la a 30-a săptămînă de sarcină, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, iar în cazul naşterilor complicate ori al naşterii a doi copii – de 140 de zile calendaristice. În cazul sarcinilor cu 3 şi mai mulţi feţi, îndemnizaţia de maternitate se acordă la termenul de 24 de săptămîni de sarcină pe o perioadă de 182 de zile calendaristic.

În cazul în care copilul se naşte mort sau moare în perioada concediului postnatal, indemnizaţia de maternitate se acordă pentru perioada stabilită (adică nu se reduce).

Cuantumul lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 100% din  venitul mediu lunar asigurat realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat, venit din care, la data stabilirii indemnizației, au fost calculate şi plătite contribuţii.

Femeile asigurate au dreptul la indemnizaţie de maternitate indiferent de durata stagiului de cotizare.

Soţia aflată la întreţinerea soţului asigurat beneficiază de dreptul la indemnizaţie de maternitate în cazul în care soţul confirmă un stagiu de cotizare specificat la alin. (1) sau (2). În cazul înregistrării căsătoriei după producerea riscului asigurat (concediul de maternitate), dreptul la indemnizaţie se stabileşte pentru perioada de la data înregistrării căsătoriei pînă la data expirării concediului de maternitate.

Baza de calcul a indemnizației de maternitate acordate soției aflate la întreținerea soțului asigurat o constituie venitul mediu lunar asigurat al soțului.

Pentru perioada concediului de maternitate care se suprapune cu perioada în care femeia a realizat un venit asigurat, indemnizația de maternitate se plătește.

Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav  se acordă în cazul copiilor în vîrstă de pînă la 10 ani, iar în cazul copilului care suferă de maladie oncologică şi al copilului cu dizabilitate pentru afecţiuni intercurente – pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani se acordă în bază de certificat de concediu medical, întocmit în condiţiile legislaţiei în vigoare.

Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav nu se acordă pentru zilele în care asiguratul s-a aflat în concediul neplătit, în concediul pentru îngrijirea acestui copil pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani şi pentru perioada suspendării contractului individual de muncă la toate unitățile.

Asiguratul care se află în concediul pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani la toate unitățile în care desfășoară activități are dreptul la indemnizație lunară pentru creșterea copilului.

De indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului beneficiază, la cerere, opţional: unul dintre părinţi, bunelul, bunica, o altă rudă care se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, precum şi tutorele, dacă sînt persoane asigurate şi îndeplinesc condiţiile de realizare a stagiului de cotizare.

(1) Asiguratul care se află în concediul pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani la toate unitățile în care desfășoară activități are dreptul la indemnizație lunară pentru creșterea copilului conform următoarelor opțiuni:

• a) de la data acordării concediului pentru îngrijirea copilului și pînă la data împlinirii vîrstei de 3 ani a copilului – 30% din baza de calcul pentru fiecare copil, dar nu mai puțin decît cuantumul indemnizației minime lunare pentru creșterea copilului a persoanei asigurate, determinate în modul stabilit de Guvern
• b) de la data acordării concediului pentru îngrijirea copilului pentru о perioadă de 24 de luni – 60% din baza de calcul pentru fiecare copil, dar nu mai puțin decât cuantumul dublu al indemnizației minime lunare pentru creșterea copilului a persoanei asigurate, determinate în modul stabilit de Guvern, pentru primele 12 luni de la acordarea inițială a concediului pentru îngrijirea copilului și 30% din baza de calcul pentru fiecare copil pentru următoarele 12  luni, dar nu mai puțin decât cuantumul indemnizației minime lunare pentru creșterea copilului a persoanei asigurate.

Pentru perioada concediului pentru îngrijirea copilului după expirarea celor 24 de luni de concediu și până la împlinirea vârstei de 3 ani a copilului, indemnizația lunară pentru creșterea copilului nu se acordă.

• c) de la data acordării concediului pentru îngrijirea copilului pentru о perioadă de 12 luni-90% din baza de calcul pentru fiecare copil, dar nu mai puțin decât cuantumul triplu al indemnizației minime lunare pentru creșterea copilului a persoanei asigurate, determinate în modul stabilit de Guvern

Pentru perioada concediului pentru îngrijirea copilului după expirarea celor 12 luni de concediu și până la împlinirea vârstei de 3 ani a copilului, indemnizația lunară pentru creșterea copilului nu se acordă.

Opțiunea solicitată inițial pentru stabilirea indemnizației pentru creșterea copilului nu poate fi modificată ulterior.

În cazul în care beneficiarul de indemnizație lunară pentru creșterea copilului (bunicul, bunica sau o altă rudă care se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului), se angajează, își reia activitatea de muncă, se eliberează înainte de expirarea concediului pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani ori desfășoară activități în scopul obținerii de venit, indemnizația stabilită se suspendă și se stabilește, la cerere: unuia dintre părinţi, bunicul, bunica sau o altă rudă care se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, sau tutorele, dacă întrunește condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) sau (2).

În cazul persoanelor care își reiau activitatea de muncă și beneficiază de indemnizație pentru creșterea/îngrijirea copilului, dar se îmbolnăvesc, aceștia sunt în drept de a beneficia de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă, însă în cazul în care copilul (în baza cărui persoana beneficiază de indemnizație lunară) se îmbolnăvește indemnizația pentru îngrijirea acestui copil bolnav nu se acordă.

Această normă nu se aplică indemnizațiilor pentru îngrijirea altor copii bolnavi ai persoanei asigurate.

Dreptul la indemnizația de șomaj se stabilește șomerilor care întrunesc cumulativ următoarele condiții:

a) nu realizează venituri din activități de muncă la data stabilirii dreptului la indemnizația de șomaj, cu excepția indemnizației de eliberare din serviciu, a recalculărilor salariale aferente eliberării din serviciu și a pensiilor, altele decât pensia pentru limită de vârstă;

b) au activat şi au realizat un stagiu de cotizare în sistemul public de asigurări sociale de stat de cel puţin 12 luni în ultimele 24 de luni calendaristice premergătoare datei înregistrării;

c) nu refuză un loc de muncă corespunzător sau să participe la măsurile active de ocupare a forței de muncă oferite de subdiviziunea teritorială conform planului individual de angajare a șomerului.

Cuantumul indemnizației de șomaj este de 40% din venitul mediu lunar asigurat al persoanei, realizat în ultimele 12 luni din ultimele 24 de luni calendaristice premergătoare datei înregistrării.

Cuantumul lunar al ajutorului de șomaj nu poate depăși cuantumul salariului mediu lunar pe economie pentru anul precedent.

Perioada de plată a indemnizației de şomaj se stabileşte diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:

• a) 5 luni calendaristice, în cazul unui stagiu de cotizare cuprins între cel puțin 12 luni și pînă la 10 ani;
• b) 7 luni calendaristice, în cazul unui stagiu de cotizare cuprins între 10 şi 15 ani;
• c) 9 luni calendaristice, în cazul unui stagiu de cotizare de peste 15 ani.

Vârstele de pensionare sunt redate în următorul tabel:

Persoana este în drept să beneficieze de pensia pentru limită de vîrstă la împlinirea vîrstelor standard de pensionare, cu condiția realizării stagiului minim de cotizare de 15 ani.

În sistemul public, stagiul de cotizare însumează toate perioadele contributive (perioade pentru care s-au achitat contribuții de asigurări sociale de stat) și următoarele perioade necontributive ale asiguratului asimilate stagiului de cotizare:

• a) perioada de îndeplinire a serviciului militar în termen sau cu termen redus;

a¹) perioada de îndeplinire a serviciului militar prin contract sau a altui serviciu asimilat acestuia, dacă nu este posibilă stabilirea pensiei în condiţiile Legii asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993;

• b) perioada de îngrijire a unui copil pînă la vîrsta de 3 ani de către unul din părinţi sau de tutore în caz de deces al ambilor părinţi;
• c) perioada în care asiguratul a beneficiat de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, de ajutor de şomaj, de alocaţie pentru integrare sau reintegrare profesională.
• d) perioada de îngrijire a unui copil cu dizabilitate severă sub vârsta de 18 ani sau a unei persoane cu dizabilitate severă de către unul dintre părinți, de către tutore sau curator, până la angajarea în funcția de asistent personal;
• e) perioada de rezidențiat în învățămîntul postuniversitar obligatoriu;
• f) perioadele de activitate necontributive în funcția de judecător și procuror de pînă la 31 decembrie 2005;
• g) perioadele în care au fost realizate activitățile specificate la art. 50 alin. (1) lit. d) şi e) pînă la 1 ianuarie 1999.

Perioadele asimilate stagiului de cotizare nu pot însuma în total mai mult de 8 ani, cu excepția celor prevăzute la lit. a¹), b), d) și f).

Începând cu 1 aprilie 2024, pensia minimă pentru limită de vîrstă pentru un stagiul complet de cotizare constituie 2 777,86 lei.

Cuantumul pensiei minime de dizabilitate reprezintă:

• a) în cazul unei dizabilități severe – 75% din cuantumul pensiei minime pentru limită de vîrstă;
• b) în cazul unei dizabilități accentuate – 70% din cuantumul pensiei minime pentru limită de vîrstă;
• c) în cazul unei dizabilități medii – 50% din cuantumul pensiei minime pentru limită de vîrstă.

Pensiile se indexează anual la 1 aprilie.

Coeficientul de indexare constituie rata inflației la sfârșitul anului precedent, exprimată prin creșterea prețurilor de consum în luna decembrie a anului respectiv față de aceeași lună a anului premergător. Coeficientul de indexare se stabilește de către Guvern.

Suplimentul de solidaritate reprezintă o componentă a pensiei care nu se indexează. Cuantumul acestuia variază anual în funcție de indexarea și majorarea pensiei calculate și de evoluția pensiei minime.

Suplimentul de solidaritate reprezintă o componentă a pensiei care nu se indexează. Cuantumul acestuia variază anual în funcție de indexarea și majorarea pensiei calculate și de evoluția pensiei minime. Astfel, în cazul în care pensia calculată în baza veniturilor realizate ale persoanei este mai mica decât cuantumul pensiei minime, se acordă un supliment de solidaritate de la bugetul de stat pentru acoperirea diferenței până la pensia minimă.

În cazul decesului soțului care a beneficiat de pensie pentru limită de vîrstă mai puțin de 5 ani după stabilirea dreptului la pensie conform Legii nr. 156/1998 privind sistemul public de pensii, soțului supraviețuitor i se acordă indemnizație lunară.

Cuantumul indemnizației se stabilește în mărimea pensiei pentru limită de vârstă în plată la data decesului beneficiarului de pensie, dar nu poate depăși suma a cinci salarii medii lunare prognozate pe economie pentru anul în care a avut loc decesul persoanei.

Indemnizația se acordă lunar, pentru o perioadă calculată conform formulei T = 5-p, unde:

T – perioada pentru care soțul supraviețuitor va beneficia de indemnizație;

p – perioada în care soțul decedat a beneficiat de pensie pentru limită de vârstă.

Indemnizația se acordă dacă, la data decesului beneficiarului de pensie, soțul supraviețuitor a avut cel puţin 15 ani de căsătorie cu persoana decedată. Indemnizația se acordă indiferent dacă soțul supraviețuitor este sau nu beneficiar de pensii în sistemul public de pensii, cu condiția că pensia aflată în plată a soțului supraviețuitor sau venitul lunar asigurat realizat de către acesta în luna decesului soțului nu depășește de 1,5 ori minimul de existență pentru pensionari, conform datelor Biroului Național de Statistică disponibile la momentul solicitării indemnizației.

Dreptul la indemnizație poate fi solicitat de către soțul supraviețuitor timp de trei ani de la data decesului soțului.

Prima medicală de asigurare obligatorie de asistență medicală, ACHITATĂ DE SALARIAT  constituie 9%.

Guvernul are calitatea de asigurat pentru următoarele categorii de persoane neangajate cu domiciliul în Republica Moldova şi aflate la evidenţa instituţiilor abilitate ale Republicii Moldova, cu excepţia persoanelor obligate prin lege să se asigure în mod individual:

• a) copiii cu vîrsta de pînă la 18 ani;
• b) elevii şi studenţii încadraţi în sistemul de învăţămînt la nivelurile 3–8, conform art. 12 din Codul educaţiei al Republicii Moldova, cu frecvență, inclusiv cei care îşi fac studiile peste hotarele ţării;
• h) gravidele, parturientele și lăuzele;
• i) persoanele cu dizabilităţi severe, accentuate sau medii;
• j) pensionari;
• k) șomerii înregistraţi la agenţiile teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă;
• l) persoanele care îngrijesc la domiciliu o persoană cu dizabilitate severă care necesită îngrijire şi/sau supraveghere permanentă din partea altei persoane;
• m) părintele, inclusiv adoptiv, care exercită în mod efectiv creșterea și educarea a patru și mai mulți copii, pentru perioada în care cel puțin un copil are vârsta de până la 18 ani;
• n) persoanele din familiile defavorizate care beneficiază de ajutor social conform Legii nr.133-XVI din 13 iunie 2008 cu privire la ajutorul social;
• o) beneficiarii de protecţie internaţională incluşi într-un program de integrare, pe perioada desfăşurării acestuia;
• p) donator de organe în viaţă;
• q) veteranii de război;
• r) participanții la lichidarea consecințelor avariei de la C.A.E. Cernobâl.