Prin proiectul de Lege pentru modificarea unor acte normative (reforma sistemului unitar de salarizare în sectorul bugetar) (număr unic 633/MF/2026), se propune completarea art. 1 din Legea nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar cu alineatele (4)-(6), cu următorul cuprins (a se vedea Art. III din proiectul de lege):

„(4) Personalul din sectorul bugetar poate beneficia numai de drepturile salariale prevăzute prin prezenta lege.

(5) Prin contractele colective de muncă sau prin contractele individuale de muncă nu pot fi acordate drepturi salariale care nu respectă condițiile stabilite prin prezenta lege sau drepturi salariale care nu sunt prevăzute prin prezenta lege.

(6) Actele administrative sau actele cu caracter contractual prin care se acordă personalului din sectorul bugetar drepturi salariale care nu sunt prevăzute prin prezenta lege sunt lovite de nulitate absolută.”.

Se impune a fi subliniat faptul că modificările propuse contravin principiilor și normelor parteneriatului social consacrate de legislația națională, care sunt fundamentate pe standardele internaționale în materie de dialogul social și negociere colectivă asumate de Republica Moldova (convențiile Organizației Internaționale a Muncii nr. 98 privind aplicarea principiilor dreptului la organizație și de purtare a tratativelor colective, nr. 154 privind promovarea negocierilor colective, nr. 151 privind protecția dreptului de organizare şi procedurile de determinare a condițiilor de ocupare în funcția publică / Carta socială europeană revizuită / Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale / alte instrumente internaționale relevante în materie).

Astfel, potrivit prevederilor Codului muncii nr. 154/2003:

– nivelul minim al drepturilor şi garanțiilor de muncă pentru salariați se stabilește de prezentul cod şi de alte acte normative ce conțin norme ale dreptului muncii. Contractele individuale de muncă, contractele colective de muncă şi convențiile colective pot stabili pentru salariați drepturi şi garanții de muncă suplimentare la cele prevăzute de prezentul cod şi de alte acte normative (a se vedea art. 11);

– în contractul colectiv de muncă pot fi prevăzute, în funcție de situația economico-financiară a angajatorului, înlesniri şi avantaje pentru salariați, precum şi condiții de muncă mai favorabile în raport cu cele prevăzute de legislația în vigoare şi de convențiile colective (a se vedea art. 31 alin. (3).

Prin urmare, atât convențiile colective și contractele colective de muncă, cât și contractele individuale de muncă, pot stabili pentru salariați drepturi şi garanții de muncă suplimentare la cele prevăzute de legislația în vigoare, inclusiv în domeniul remunerării muncii (conform art. 31 alin. (2) lit. a)-c), art. 35 alin. (2) lit. a) și art. 49 alin. (1) lit. i) din Codul muncii).

În acest context, instituirea unei interdicții absolute privind negocierea și acordarea unor drepturi salariale suplimentare prin convenții colective și contracte colective de muncă sau prin contracte individuale de muncă reprezintă o limitare semnificativă a autonomiei partenerilor sociali și a funcției negocierii colective, consacrate de legislația națională și de standardele internaționale aplicabile.

De asemenea, considerăm necesar să menționăm că finalitatea urmărită de autori este deja asigurată de cadrul normativ existent, inclusiv prin:

1) prevederile art. 17 din Codul muncii, potrivit cărora, printre principiile de bază ale parteneriatului social se regăsesc legalitatea, respectarea de către părți a normelor legislației în vigoare și evaluarea posibilităților reale de îndeplinire a angajamentelor asumate de părți;

2) prevederile art. 31 alin. (3) din Codul muncii, potrivit cărora, în contractul colectiv de muncă pot fi prevăzute, în funcție de situația economico-financiară a angajatorului, înlesniri şi avantaje pentru salariați, precum şi condiții de muncă mai favorabile în raport cu cele prevăzute de legislația în vigoare şi de convențiile colective;

3) prevederile art. 37 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora, negocierea, încheierea şi modificarea clauzelor convenției colective la nivelul respectiv, clauze care prevăd alocarea unor mijloace bugetare, se efectuează, de regulă, de către părți înainte de elaborarea proiectului bugetului respectiv pentru anul financiar corespunzător termenului de acțiune a convenției.

Modificările propuse trebuie analizate și prin prisma obligațiilor internaționale asumate de Republica Moldova. Astfel, art. 371 din Acordul de Asociere RM-UE (ratificat prin Legea nr. 112/2014), prevede că, părțile recunosc că este inoportună încurajarea comerțului sau a investițiilor prin reducerea nivelurilor de protecție prevăzute în legislația națională în materie de mediu sau de muncă. Or, în lipsa unei justificări obiective și a unei evaluări de impact care să demonstreze caracterul necesar și proporțional al intervenției legislative, restrângerea posibilităților de negociere colectivă și limitarea dreptului partenerilor sociali de a conveni asupra unor drepturi salariale suplimentare pot fi interpretate ca o diminuare a nivelului existent de protecție în domeniul muncii. În aceste condiții,  modificările analizate ridică serioase semne de întrebare sub aspectul compatibilității sale cu angajamentele asumate de Republica Moldova în cadrul procesului de integrare europeană.

În consecință, modificările propuse la art. 1 din Legea nr. 270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar sunt susceptibile să afecteze funcționarea mecanismelor de dialog social și negociere colectivă dezvoltate în conformitate cu standardele internaționale asumate de Republica Moldova, să genereze rezerve din partea organismelor internaționale de monitorizare a respectării standardelor în domeniul muncii și al dialogului social și să afecteze imaginea Republicii Moldova pe plan internațional.

Prin urmare, se consideră necesară excluderea prevederilor respective din proiectul de Lege pentru modificarea unor acte normative (reforma sistemului unitar de salarizare în sectorul bugetar) (număr unic 633/MF/2026).

În încheiere, reiterăm că ignorarea obiecțiilor formulate de sindicate va determina Confederația Națională a Sindicatelor din Moldova să sesizeze organismele internaționale competente (Organizația Internațională a Muncii, Confederația Internațională a Sindicatelor, Confederația Europeană a Sindicatelor, Secretariatul Cartei sociale europene revizuite etc.) cu privire la încălcarea de către autoritățile Republicii Moldova a standardelor internaționale în domeniul muncii și al dialogului social.