La 26 august anul curent a fost publicată în Monitorul Oficial al RM și a intrat în vigoare (cu unele excepții, care vizează modificările operate în Legea nr. 158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public) Legea nr. 243 din 28 iulie 2022 „Pentru modificarea unor acte normative”, prin care în Codul muncii nr. 154/2003 au fost operate peste 30 de modificări și completări (au fost promovate de un grup de deputați – IL nr. 146 din 20 aprilie 2022).
La insistența sindicatelor, o mare parte a propunerilor de modificare și completare a Codului muncii din proiectul de lege respectiv (IL nr. 146 din 20 aprilie 2022) au fost expertizate de Biroul Internațional al Muncii (BIM), fapt care a contribuit semnificativ la revizuirea lor, iar unele chiar au fost excluse de autori din proiectul de lege.
Astfel, deși varianta inițială a proiectului de lege promova doar interesele angajatorilor și ale investitorilor străini, urmare a implicării active a sindicatelor, inclusiv în cadrul consultărilor publice organizate de Comisia parlamentară protecție socială, sănătate și familie (am participat la șase runde de consultări publice), o mare parte dintre propunerile care afectau drepturile, interesele și garanțiile salariaților au fost revizuite în scopul asigurării unui echilibru între drepturile și interesele angajatorilor și ale salariaților, iar unele au fost excluse din proiectul de lege.
Propunerile de modificare la care autorii proiectului de lege au renunțat datorită argumentelor sindicatelor și ale BIM
Printre propunerile de modificare, la careautorii proiectului de lege au renunțat datorită argumentelor sindicatelor și ale BIM(acestea nu se regăsesc în Legea nr. 243/2022), pot fi menționate următoarele:
- stabilirea dreptului angajatorului la concedierea salariatului, pentru încălcarea repetată a obligațiilor de muncă sau a disciplinei de muncă, inclusiv după expirarea termenului de validitate a primei sancțiuni;
- stabilirea dreptului angajatorului de a alege între restabilirea salariatului la locul de muncă sau plata unei compensații de concediere (în funcție de numărul de luni până la atingerea vârstei standard de pensionare pe care le avea angajatul la momentul emiterii ordinului de concediere conform unei grile), în cazul concedierii declarată ilegală;
- stabilirea dreptului angajatorului la emiterea ordinului de concediere a salariatului care se află în concediul medical;
- excluderea sporului de minimum 50 la sută din salariul tarifar (salariul funcției) pentru îndeplinirea obligațiilor de muncă ale salariatului temporar absent;
- stabilirea dreptului angajatorului la achitarea deplină a drepturilor salariale ce i se cuvin salariatului în cazul demisiei în ziua de plată a salariului pentru toți angajații unității.
Modificările care au fost revizuite de autorii proiectului, în scopul asigurării unui echilibru între drepturile și interesele angajatorului și ale salariatului
Printre modificările care au fost revizuite de autorii proiectului, în scopul asigurării unui echilibru între drepturile și interesele angajatorului și cele ale salariatului, pot fi menționate următoarele:
- inițial, se propunea excluderea completă a interdicției privind stabilirea perioadei de probă pentru salariații angajați prin concurs (Legea nr. 243 prevede interzicerea aplicării perioadei de probă în cazul încheierii contractului individual de muncă cu persoanele angajate prin concurs, în temeiul unor legi speciale, dacă acestea nu prevăd altfel);
- inițial, se propunea plafonarea despăgubirii pentru perioada de absență forțată de la muncă în cazul transferului sau al eliberării nelegitime din muncă la doar nouă salarii medii (Legea nr. 243 prevede plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă într-o mărime care nu va depăși 12 salarii medii lunare ale salariatului);
- inițial, se propunea ca limita orelor de muncă suplimentară să poată fi extinsă până la 400 de ore într-un an calendaristic (Legea nr. 243 prevede limitarea orelor de muncă suplimentară la 240 de ore într-un an calendaristic);
- inițial, se propunea ca salariatul să preavizeze angajatorul cu două luni înainte, dacă dorește să revină înainte de termen din concediul pentru îngrijirea copilului (parțial plătit sau neplătit), iar funcția lui este ocupată (Legea nr. 243 prevede obligația salariatului de a preaviza angajatorul cu 15 zile lucrătoare înainte).
Cele mai semnificative propuneri ale sindicatelor de modificare a Codului muncii, care au fost susținute și adoptate de legiuitor
Printre cele mai semnificative propuneri ale sindicatelor de modificare a CM, care au fost susținute și adoptate de legiuitor, pot fi menționate următoarele:
- stabilirea acțiunii contractului colectiv de muncă, inclusiv în cazul intentării procedurii de insolvabilitate a unității (art. 33 din CM a fost completat cu alin. (5 prim));
- stabilirea unei limite pentru încheierea succesivă a contractelor individuale de muncă pe perioadă determinată (cel mult trei contracte, care cumulativ nu vor depăși 60 de luni) (art. 55 din CM a fost completat cu alin. (3) și (4));
- stabilirea interdicției aplicării perioadei de probă pentru persoanele angajate prin concurs, în temeiul unor legi speciale (a fost modificată lit. c) din art. 62 al CM);
- stabilirea dreptului salariatului la remunerare pentru munca prestată în cazul în care contractul individual de muncă a fost declarat nul (art. 84 din CM a fost completat cu alin. (6));
- stabilirea obligației angajatorului la plata orelor libere acordate pentru compensarea orelor de muncă suplimentare (au fost modificate alin. (8) al art. 104 și alin. (2 secund) al art. 157 din CM);
- definirea noțiunii de „anul de muncă pentru care se acordă concediul de odihnă anual” (CM a fost completat cu art. 113 prim);
- stabilirea modului de calculare a duratei concediului de odihnă anual proporțional timpului lucrat într-un an de muncă (CM a fost completat cu art. 114 prim).
Modificările și completările operate în Codul muncii asupra cărora sindicatele s-au pronunțat categoric împotrivă
Modificările și completările operate în CM asupra cărora sindicatele s-au pronunțat categoric împotriva promovării lor, vizează:
- introducerea clauzei de neconcurență (CM a fost completat cu art. 53 prim);
- stabilirea duratei perioadei de probă până la șase luni pentru toate categoriile de salariați, cu excepția muncitorilor necalificați (a fost modificat alin. (1) al art. 60 din CM);
- introducerea procedurii de evaluare a performanței individuale a salariatului și stabilirea drept motiv de concediere a constatării îndeplinirii nesatisfăcătoare, în mod repetat, pe parcursul unui an, a indicatorilor de performanță individuală (a fost modificată lit. e) din alin. (1) al art. 86 / CM a fost completat cu un capitol distinct, dedicat procedurii de evaluare a performanței individuale a salariatului – a se vedea art. 211 secund – 2115 din Codul muncii);
- plafonarea despăgubirii pentru perioada de absența forțată de la muncă în cazul transferului sau al eliberării nelegitime din muncă (au fost modificate lit. a) din alin. (2) al art. 90 și lit. b) din alin. (1) al art. 330 din CM).
