Interviu cu Vera Butnari, președinta Organizației sindicale primare de la Liceul Teoretic din satul Molești, raionul Ialoveni, reprezentantă a Federației Sindicale a Educației și Științei.

Acesta a fost realizat în cadrul campaniei  „Organizația primară – energia mișcării sindicale”, parte a unei serii de interviuri cu genericul „Istorii de succes ale femeilor lideri de sindicat din mediul rural”.

– Doamnă Butnari, când ați început activitatea în calitate de lider sindical?

– Activez de peste 30 de ani în cadrul actualului Liceu Teoretic din satul Molești, raionul Ialoveni, care pe timpuri se numea Școala medie de cultură generală. Am făcut studiile la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Istorie și Drept. Interesul pentru activitatea sindicală mi-a apărut încă în perioada studenției. Eram o fire energică și curioasă, dornică de a cunoaște cât mai multe. Am fost membră de sindicat pe toată durata studiilor universitare. Am fost aleasă ca membră a comitetului sindical de la Universitate, unde am venit cu diferite idei și propuneri. Ulterior, când am început activitatea în câmpul muncii, am continuat să fiu membră de sindicat. În anul 2016, am fost aleasă de către angajații liceului să le reprezint interesele în calitate de lider sindical.

– Ce înseamnă a fi lider sindical într-o instituție de învățământ?

– În calitate de lider sindical, trebuie să apleci urechea și să fii atent la toate nevoile membrilor de sindicat, pentru a le apăra drepturile și interesele. Mă refer aici la problemele cu care se confruntă atât cadrele didactice, cât și personalul auxiliar.  Toți angajații instituției noastre sunt membri de sindicat. Am depus toate eforturile pentru ca în colectivul de muncă să existe unitate. Consider că ar fi bine ca în fiecare instituție să existe organizație sindicală, pentru a proteja salariații. Trebuie să menționez că activitatea sindicală înseamnă nu doar apărarea drepturilor salariaților. Organizația sindicală are rolul de a călăuzi salariații atunci când se confruntă cu diferite probleme, fie că vorbim despre tineri specialiști sau cadre cu mai multă experiență de muncă. Sunt foarte recunoscătoare Federației Sindicale a Educației și Științei pentru că a reușit să negocieze Convenția colectivă de ramură care conține multe beneficii pentru cadrele didactice, pentru toți angajații din sistemul educațional. În baza Convenției, Comitetul sindical din cadrul liceului, cu participarea Comisiei de mediere, a negociat cu administrația instituției și am elaborat Contractul colectiv de muncă, unde sunt incluse un șir de beneficii pentru salariați, apreciate de colectivul de muncă, format preponderent din femei. Este important faptul ca acele prevederi care sunt incluse în Contractul colectiv să fie respectate, iar drepturile angajaților să nu fie încălcate. Anual, acest Contract este revizuit și analizăm minuțios cum sunt respectate prevederile stipulate. Avem o colaborare frumoasă cu administrația instituției. Abordăm problemele care apar și identificăm soluții prin dialog.

– Care sunt principalele probleme cu care vă confruntați?

– Una din principalele probleme este nivelul de salarizare. Dacă e să vorbim despre un salariu decent, acesta astăzi ar trebui să fie de cel puțin 1000 de euro pentru un pedagog. Discutăm, evident, cu absolvenții liceului nostru, care activează în diferite domenii, și vedem că nivelul de salarizare este mult mai mare decât al unui pedagog. Însă un cadru didactic pregătește și un jurist, un parlamentar, un medic, inginer, pe toți, de fapt. Baza este pusă în școală. Noi însă suntem optimiști și încercăm să facem față tuturor problemelor. Depunem toate eforturile pentru a oferi elevilor condițiile necesare, pentru a desfășura un proces educațional de calitate. O altă problemă este motivarea tinerilor specialiști. Cu regret, puțini tineri care absolvesc instituțiile ce pregătesc viitorii pedagogi aleg să vină să muncească în școli. Cei care totuși vin să muncească în școală lucrează câțiva ani, 3-5 ani și pleacă. Tânărul specialist trebuie să facă față la multe provocări legate de cheltuielile necesare astăzi pentru a întreține o familie, probleme legate de lipsa spațiului locativ ș. a. Cu toate acestea, în urma activității structurilor sindicale ierarhic superioare, la nivel național, în dialog cu partenerii sociali, sunt depuse eforturi pentru a atrage tinerii în sistemul educațional, dar mai sunt multe de făcut în această direcție.

– Cum faceți față provocărilor cu carte vă confruntați în ultimii ani?

– Sunt, într-adevăr, ani cu mai multe crize și dificultăți pe care nu le-am mai întâlnit. Trebuie să spunem totuși că aceste crize care au venit de-a valma ne-au  făcut să privim lucrurile altfel și să găsim soluții neordinare la problemele cu care ne confruntăm. Bunăoară, foarte rapid ne-am adaptat la problemele generate de criza pandemică și am implementat noi tehnologii în procesul educațional. Ne-ar fi trebuit mai mulți ani ca să o facem, dar criza a accelerat procesele de adaptare la noile tehnologii. Vreau să spun că, în pofida tuturor problemelor care există în sistemul educațional, dacă ar fi să o iau de la început, aș alege tot profesia de pedagog. Îmi sunt foarte dragi copiii, vin cu dragoste la muncă, cu mult entuziasm, pentru a face lucruri frumoase împreună cu colegii mei și mă bucur de toate succesele elevilor.

– Cum sunt respectate drepturile femeilor în mediul rural?

– În ceea ce privește respectarea drepturilor femeilor, pot spune că este o problemă la nivel de țară. Femeile nu-și cunosc suficient de bine drepturile, în special, în mediul rural. Femeile se confruntă cu foarte multe probleme legate de fluxul de migrație a populației destul de mare. Fenomenul migrației are urmări asupra întregii familii. Femeile trebuie să facă față problemelor casnice, legate de educația copiilor, grija de părinții vârstnici. O altă problemă cu care se confruntă femeile din mediul rural este accesul la o infrastructură de calitate – apă, canalizare, comunicații, servicii medicale etc. Sunt foarte multe localități rurale care nu beneficiază de astfel de servicii. Dar femeile din țara noastră sunt optimiste și descurcărețe, indiferent de dificultățile pe care le întâmpină. Cu toate acestea, consider că autoritățile ar trebui să acorde mai multă atenție problemelor cu care se confruntă femeile în mediul rural. Însă, indiferent de probleme, femeile trebuie să fie active și rolul organizațiilor sindicale în protecția drepturilor femeilor este foarte important. Femeile trebuie să-și exprime punctul de vedere vizavi de problemele social-economice, probleme de familie sau ale comunității.

– Cum apreciați lansarea de către CNSM a campaniei „Organizația primară – energia mișcării sindicale”?

– Campania este foarte binevenită. Este important să fie atrași cât mai mulți salariați în sindicate, iar angajații să înțeleagă beneficiile pe care le presupune apartenența la sindicate. Prin unitate, solidaritate, este mai ușor să fie soluționate mai multe probleme actuale în favoarea angajaților. Sper că această campanie va avea o continuitate.

– Ce mesaj aveți pentru femeile sindicaliste?

– Îndemn femeile sindicaliste să fie bine informate, să fie active, solidare, curajoase. Dacă vom fi bine informate, ne vom cunoaște mai bine drepturile și vom fi mai puternice, pentru a îmbunătăți situația femeilor din Republica Moldova. De asemenea, pentru că suntem la început de noul an școlar, doresc întregii comunități pedagogice multă sănătate, putere și răbdare.

– Vă mulțumim pentru interviu și vă urăm succes!

Interviu realizat de Ion Sclifos

Mai multe informații despre campania „Organizația primară – energia mișcării sindicale” le puteți accesa pe pagina web a CNSM www.sindicate.md și pe site-ul www.vocea.md.

Interviul video poate fi accesat mai jos.